(am plecat şi la chef)
Privighetoarea din aşteptare
E rândunică
Şi zboară prin somnul meu cald
Când este iarnă
distanţa ei specială
înghite frunze de ceai
Şi asta nu se poate să nu lase urme.
*
* *
Te rog Lili să nu fie zăvoarele trase
s-ar putea să mă întorc
Mulţumesc thank you merçi danke, noi
intrăm prin spate, pe la intrarea actorilor
după ora zece
după ora zece
domnul Zacopceanu de la doi
trage zăvoarele
şi-apoi se-apucă să îmbăieze
în lac de mobilă rădăcinile alea încrucişate
Se crede artist fenomenolog
Hermeneut al naturii lovit de dambla
Lili moare de râs
Şi astfel se vaporizează
lacul codrilor domnului Zacopceanu
că nu a durat toată viaţa
săritura în aer
când aprindeam un chibrit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu