SCÂNTECE DE FAMILIE

Trenul circulă fără oprire

şi va veni, va intra în gară trenul

şi voi spune că acesta e adevărul

la prima staţie

va urca surdomutul galeş

nu-mi va spune nimic

nici măcar nu se va uita în ochii mei

va aranja meticulos obiectele lui inutile

de care am atâta nevoie:

o sferă fosforescentă care pe măsură ce stă

pe banchetă se aprinde în roşu, vernil

turcoaz, albastru voroneţian şi roşu cardinal

pe măsură ce voi închide ochii ea se va stinge

pentru serile-n care stând în fotoliu

sunt mai bune lanternele la nivelul pleoapelor

cansinbantul şi alifia chinezească

nu vor fi niciodată la îndemână

pentru rănile uşoare

din loc în loc se vor zări brelocuri

agende în formă de portofel,

brichete, truse de unghii şi pixuri

jucărele care chiţăie ”I love you! I love you!”

cărţi de joc

vor mai fi minute apăsătoare (”I  love you! I love you!”)

şi-atunci mă voi uita pe cărările ninse

direct în pădurea unde nu mă voi pierde niciodată

voi săruta mai departe fotografii şi voi mângâia pixuri