...

Azi pe la prânz am văzut printre blocuri primele flori de măr din 2011. Floarea de măr. Floarea de gutui. Greu de aflat mai multă frumuseţe şi prospeţime când eşti crescut printre meri şi gutui în curtea de la ţară, ca şi  în curtea de la oraş.
Dar ceea ce mi se pare cu totul şi cu totul sfâşietor în toată această înflorire de la an la an este tocmai consfinţirea la înflorire. Copacii acceptă să înfrunzească şi să înflorească în pofida morţii şi a cruzimii şi a bicisniciei din lumea animală. Dacă ar fi solidari maximalişti cu suferinţa, copacii ar trebui să se scuture odată pentru totdeauna într-o toamnă. Dar ei reîncep ciclul vizibil dramatic al vieţii în fiecare primăvară.
Poate asta mi-a rămas după Predica de-aseară, de la Vecernie: Floriile înseamnă pentru creştini sărbătoarea primăverii şi-a împăcării.
"Crucea înverzind", cum ar spune un poet. Pentru că acelaşi popor ("vegetal"?) care L-a întâmpinat cu ramuri de finic şi binecuvântări astăzi, când a intrat în Ierusalim, avea să-L trădeze, să-L hulească, să-L scuipe, să-L lovească şi să ceară moartea Lui peste numai cinci zile - acestea sunt fapte istorice. El ştia că aşa va fi şi totuşi a rămas împreună cu ei. Ca să-i înveţe ce înseamnă iertarea, împăcarea şi viaţa adevărată - şi de aici se suprapun alte planuri, nu "doar amintiri, care se întreţin în mine".

"Pe toate Tu le-ai zidit, Doamne; însă acelea la Judecată nu vor veni, iar eu şi pentru un cuvînt deşert, şi pentru gînduri rele şi viclene, şi pentru însăşi pofta mă voi osîndi. (...) Venirea de faţă a Darului Tău, Stăpîne, Iubitorule de oameni, dăruieşte dulceaţă, linişte,umilinţă. O, Iubitorule de oameni, Prea-Bunule Doamne, vrînd şi nevrînd, mîntuieşte-mă pentru multă bunătatea Ta". Din ALTĂ RUGĂCIUNE - PLÎNSUL DE SÎMBĂTĂ SEARA

"(...) gîndurile mele cele neroditoare scutură-le în focul Sfîntului Tău Duh; să nu mă tai pe mine ca pe pomul cel neroditor şi în focul cel nestins să mă trimiţi; să nu mă arăţi materie şi paie ale văpăii iadului, ci ca pe nişte grîu, Dumnezeul meu, bagă-mă în hambarul Tău".

Din PLÎNSUL DE DUMINICĂ SEARA AL SFÎNTULUI EFREM SIRUL