"Cine va da capului meu apă mult-nepovestită şi ochilor mei izvoare de lacrimi, ca să izvorască de-a pururea lacrimi şi să plîng totdeauna către înduratul Dumnezeu ca să trimită Darul Său mie, păcătosului, şi din marea cea înnebunită - care cu valurile păcatelor se înviforează cu furtuni în fiecare ceas - să tragă sufletul meu? Căci voile mele au biruit rănile, care nicidecum nu primesc oblojiri de vindecare".
Din PLÎNSUL DE LUNI SEARA AL SFÎNTULUI EFREM SIRUL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu