Incident, de Fleur Adcock

Pe cînd stăteai culcat pe nisipul alb,
Cu o stîncă drept pernă şi zîmbind
(înconjurat de scoici moarte) am venit spre tine
Şi mi-ai spus, încercînd să-mi prinzi mîna
"Întinde-te şi tu". O vreme am stat aşa unul lîngă altul
Relaxaţi; în timp ce marea linguşitoare
Din spatele nostru surpa stîncile măsurînd ziua.
Curînd am adormit prăbuşindu-mă
Într-un vis cavernos al căderii.
Era un vis al tuturor miturilor peşterii,
Al tunelului sau al turnului sau ei, bine,
Al viziunii iepurelui lui Alice
Sau poate al lui Orfeu: o scară în spirală
Spre iad, mobilată cu pericole şi îndoieli
Împiedicîndu-mă de o treaptă m-am trezit şi m-am aflat
Înconjurată de apă. Părul mi-era ud
Şi tu stătei pe nisipul încărunţit acum
Aşteptînd să fiu luată de valuri:
La pîndă, aprinzîndu-ţi o ţigară.

Traducere de Liliana Ursu, în volumul Trei poeţi englezi contemporani. Fleur Adcock, Alan Brownjohn, Jon Silkin, Traducere Liliana Ursu, Denisa Comănescu, Mircea Ivănescu. Cuvînt înainte, Mircea Ivănescu, 1989, Univers, Bucureşti