joi, 8 martie 2012

Incident, de Fleur Adcock

Pe cînd stăteai culcat pe nisipul alb,
Cu o stîncă drept pernă şi zîmbind
(înconjurat de scoici moarte) am venit spre tine
Şi mi-ai spus, încercînd să-mi prinzi mîna
"Întinde-te şi tu". O vreme am stat aşa unul lîngă altul
Relaxaţi; în timp ce marea linguşitoare
Din spatele nostru surpa stîncile măsurînd ziua.
Curînd am adormit prăbuşindu-mă
Într-un vis cavernos al căderii.
Era un vis al tuturor miturilor peşterii,
Al tunelului sau al turnului sau ei, bine,
Al viziunii iepurelui lui Alice
Sau poate al lui Orfeu: o scară în spirală
Spre iad, mobilată cu pericole şi îndoieli
Împiedicîndu-mă de o treaptă m-am trezit şi m-am aflat
Înconjurată de apă. Părul mi-era ud
Şi tu stătei pe nisipul încărunţit acum
Aşteptînd să fiu luată de valuri:
La pîndă, aprinzîndu-ţi o ţigară.

Traducere de Liliana Ursu, în volumul Trei poeţi englezi contemporani. Fleur Adcock, Alan Brownjohn, Jon Silkin, Traducere Liliana Ursu, Denisa Comănescu, Mircea Ivănescu. Cuvînt înainte, Mircea Ivănescu, 1989, Univers, Bucureşti

2 comentarii:

  1. Foarte realist si frumos poem de ziua femeii. Multumesc pentru postare.
    Cu drag, Lumi.

    RăspundețiȘtergere
  2. La mulţi ani, Lumi!
    Făcând curăţenie, ca femeie, am regăsit şi poeta.
    Te îmbrăţişez.
    Lorena

    RăspundețiȘtergere