Şi pentru oamenii buni şi frumoşi din viaţa mea.
Şi pentru viciul nevinovat de a mă răsfăţa prin scris, dacă tot nu mai are cine să mă răsfeţe.
Ceea ce nu am trăit şi nu am scris s-a aglomerat în inimă şi în vis.
Din nou, despre natura sacră a visului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu