sâmbătă, 13 ianuarie 2018

Din

                                 10 ianuarie 1981
lucruri absurd de inutile
inofensiv de inutile
îţi uit numele, urmele
ochi pentru cearcăne
şi dinte pentru mai tîrziu

                             11 ianuarie 1981
o zi din viaţa mea
dezvăluind pomi şubrezi

                          11, 30
trece.
mă întîlnesc cu ploaia-n faţa uşii
avem o bucată bună de viaţă
să ascundem de-aici înainte

                             EXIL
aşa simt că trebuie
să scriu

                               11,45
ce să-ţi mai spun cît te iubesc,
domnule Elix?
                                   11,46
acesta-i adevărul:
viclenia e de nesuportat.

                                 POMI ŞUBREZI
aproape numai eu
care ştiu ce înseamnă aceste cuvinte
am fost luată de frig
şi dusă într-o ţară sălbatică
dincolo de ţara celor mai mari sărbători.
cînd m-a adus înapoi
mi-am simţit inima
bătînd în dreapta

                             23.00
mi-ai spus cel mai frumos
cel mai fericit
cel mai important
neadevăr
despre ochii mei verzi

                             23.81
frumoase nopţi din copilărie
în păpuşile
cu trup de lumînare

                               13 mai
zău că a rămas în mine ceva din luna mai

                               2.30
mi se rupe inima de fiecare dată
cînd porneşte un tren:
jocul disperat al fulgilor pe linie
ţipăt sfîşietor
trenuri care deja se cunosc între ele
la ora plecării
adio, iubitule
mi-a scăpat
de aceea mi se rupe inima de fiecare dată
cînd porneşte un tren.

                      Cu ani în urmă

la un concurs de autoportrete
s-a scuturat zăpada peste ele
şi nici unul n-a ieşit cîştigător

                      Acum o secundă

am strivit un păianjen.
Însemnă că trebuie să plouă?

                     O prăpastie

tremur de emoţie
privind atent pereţii casei.
Oricît ar fi de stupid
mă gîndesc cu groază
la ziua în care
casele îşi vor schimba pereţii între ele.
                                 10 ianuarie 1981
lucruri absurd de inutile
inofensiv de inutile
îţi uit numele, urmele
ochi pentru cearcăne
şi dinte pentru mai tîrziu

                             11 ianuarie 1981
o zi din viaţa mea
dezvăluind pomi şubrezi

                          11, 30
trece.
mă întîlnesc cu ploaia-n faţa uşii
avem o bucată bună de viaţă
să ascundem de-aici înainte

                             EXIL
aşa simt că trebuie
să scriu

                               11,45
ce să-ţi mai spun cît te iubesc,
domnule Elix?
                                   11,46
acesta-i adevărul:
viclenia e de nesuportat.

                                 POMI ŞUBREZI
aproape numai eu
care ştiu ce înseamnă aceste cuvinte
am fost luată de frig
şi dusă într-o ţară sălbatică
dincolo de ţara celor mai mari sărbători.
cînd m-a adus înapoi
mi-am simţit inima
bătînd în dreapta

                             23.00
mi-ai spus cel mai frumos
cel mai fericit
cel mai important
neadevăr
despre ochii mei verzi

                             23.81
frumoase nopţi din copilărie
în păpuşile
cu trup de lumînare

                               13 mai
zău că a rămas în mine ceva din luna mai

                               2.30
mi se rupe inima de fiecare dată
cînd porneşte un tren:
jocul disperat al fulgilor pe linie
ţipăt sfîşietor
trenuri care deja se cunosc între ele
la ora plecării
adio, iubitule
mi-a scăpat
de aceea mi se rupe inima de fiecare dată
cînd porneşte un tren.

                      Cu ani în urmă

la un concurs de autoportrete
s-a scuturat zăpada peste ele
şi nici unul n-a ieşit cîştigător

                      Acum o secundă

am strivit un păianjen.
Însemnă că trebuie să plouă?

                     O prăpastie

tremur de emoţie
privind atent pereţii casei.
Oricît ar fi de stupid
mă gîndesc cu groază
la ziua în care

casele îşi vor schimba pereţii între ele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu