DINTR-UN CAIE DE FĂCUT AVIOANE (MANUSCRIPTA VOLANT)

Conquistadore

mi-ai fi fost de-ajuns
să te iubesc
mi-ar fi de-ajuns
cuceririle primei vîrste a apei
să te iubesc
chiar prima vîrstă a pietrei
mi-ar fi fost de-ajuns
m-aş fi mulţumit şi
cu vîrsta dintîi a fierului
şi de ce să mint
Renaşterea ar fi fost ajutor prea preţios
să nu exagerez
teoria restrînsă a relativitîţii
era suficientă
dar acum
cu puţinele mijloace de care dispun
greu am să sper
că te iubesc numai pe tine.

martie 1983

* de fapt, cînd scriam pe întuneric fiindcă nu mai voiam să-l necăjesc pe tata (de cînd sunt şi eu părinte de copii îi înţeleg neliniştea produsă de comportamentul meu insomniac) lucrurile
stăteau cam aşa, ca o iubire pură:

Stalactită

ea ocoli
cu mîna
un imperiu de cerneală
într-un tîrziu îşi alese
o bucată de calcar
ea ocoli cu tîmpla
coroniţa de carton
într-un tîrziu îşi alese o lacrimă
ea ocoli cu genunchiul treapta
într-un tîrziu
îşi alese o mică podea (/întunericul şi frigul)
ea ocoli cu trupul mîngîierea
într-un tîrziu îşi alese
privirea
ea trăi mai departe,
pentru că poezia nu se strică.

• n.b. (faţă)

(şi verso - deliruri)

cer

un greu însoţitor
mîngîie creştetul copacilor
legături triste
legături singure
mă-nrăutăţesc miresme −
nimic nu-i atît de drept (pe) cît te-aştepţi
nici copacul
nici cerul
neaşteptat de îngăduitor
şoarecele îţi trece fulgerător calea
o, ştie că văzîndu-l te doare
neaşteptat de generos
întunericul se grăbeşte spre zi
neaşteptat de umed
amurgul scade în favoarea verii
nu e nimeni atît de drept (pe) cît
te-ai aştepta
am să dansez am să fiu albă
am să fiu verde
am să fiu albastră
am să fiu doborâtă de povara pletelor
am să zbor într-un ceas înaripat
de privirae ta
am să plîng înaintea morţii
am să fiu dreaptă
am să fiu statuie
am să fiu prietena vieţii
am să urc privindu-te
vezi
am să fiu cerc într-un ceas
înaripat de privirea ta
în plete
un zeu al păsărilor
un zeu al arborilor
un zeu de şampon
şi un zeu obosit
numai în falsele momente grele
se încearcă îmbunarea
am atîta trudă pe braţe
că m-aş electrocuta şi numai
modelînd vîntul
într-o cameră mă pregătesc de nuntă
în alta de moarte
nu mai e timp de regrete
o şuviţă de păr
mîna unei prinţese de iarbă
P.S. (acum) Am tăiat încă de pe-atunci “am să fiu roşie” fiindcă mi-era clar că sunt varză :)