Sentimentul românesc al inegalităţii

abia începuse anul şcolar într-a IX-a
la Liceul de Matematică-Fizică „Nicolae Bălcescu”
când mama mi-a cumpărat dintr-un magazin al Lipscanilor Craiovei
un pardesiu ca acesta din fotografiile alăturate
produs la Fabrica de Confecţii din oraşul nostru
unde lucrau mai mult pentru export
dar hainele cu insesizabile defecte
erau destinate comerţului intern
şi totuşi
dacă mă uit bine la hainele pe care le purtăm azi
eu şi copiii mei
îmi dau seama că în anii ’78 ai secolului trecut
eu şi colegii mei din clasa a IX-a F şi toţi copiii din orice clasă
aveam sentimentul universal al egalităţii cu cetăţenii oricărei ţări dezvoltate

tot în seara aceea de septembrie sâmbăta care-mi părea tristă
(ca acum să licărească precum inatalaţia de beculeţe în inima mea)
mi-am cumpărat prima cărtică de teoria matematicii
de la librăria de lângă „Agop” din faţa Univesităţii
de unde peste un an aveam să-mi cumpăr
ursul albastru de pluş al vieţii mele din care redau aici
ce-am reuşit să umplu de Crăciun
căruia din cauza filozofiei păguboase de chiriaş grăbit
îi rătăcisem combinezonul şi cîlţii fără rimă
cu miros de beţişoare chinezeşti
au intrat la apă, el pare trist
dar anul acesta îi voi reda forma plină de viaţă
adăugând bucăţi din hainele mele

iar toată această critică a raţiunii dialectice din perioada războiului rece
mi-am reamintit-o azi dimineaţă
când m-am întors la chioşcul unde zărisem ieri
imaginea care m-a făcut să tresar
lucrătorii de la noua staţie de metrou tocmai demolau
„asta numai mie mi se putea întâmpla” am surâs în gând
şi fiindcă nu mai ţineam minte cum se numea revista
ştiam că nu voi da căutare
când din teancul publicaţiilor momentan aruncate
mi-a sărit din nou în ochi
acest mic obiect al plăcerii de a mărturisi personal
chiar dacă asta contează prea puţin pentru
fixarea adevărului istoric oficial al timpului.

P.S. Viaţa umană este pe de o parte mult prea restrânsă, iar pe de alta mult prea destinsă în reţeaua determinărilor şi libertăţilor ca oamenii să poată trăi într-o perpetuă şi fericită stare de pace socială, „ca fraţii”.