Ei, asta era! (Explicaţia): citesc în sfîrşit ce am scris

trece aerul ca un trecător prin camera mea

ca o rudă chiar dacă e la
mare depărtare
nu pot deveni sublimă în trei zile
citesc în sfîrşit ceea ce scriu

Se vede că eram la capitolul „Mecanică”

Elemente de sensibilitate mecanică

plecînd mişc mîna dreaptă
sub forţa despărţirii
(forţată de-mprejuararea
bunului rămas)
la-ntoarcere mîna stîngă e-n cauză
acţionînd balanţa prestabilită
(asupra balanţei prestabilite)
distanţele cunosc după-nclinare
sensul vieţii mele
cînd cuvîntul în alb alternînd cuvîntul îndoliat
mă umple de rătăcire
distanţele mă orientează:
la stînga, la dreapta...