vineri, 1 aprilie 2011

SCÂNTECE DE FAMILIE

Trenul circulă fără oprire

şi va veni, va intra în gară trenul
şi voi spune că acesta e adevărul
la prima staţie
va urca surdomutul galeş
nu-mi va spune nimic
nici măcar nu se va uita în ochii mei
va aranja meticulos obiectele lui inutile
de care am atâta nevoie:
o sferă fosforescentă care pe măsură ce stă
pe banchetă se aprinde în roşu, vernil
turcoaz, albastru voroneţian şi roşu cardinal
pe măsură ce voi închide ochii ea se va stinge
pentru serile-n care stând în fotoliu
sunt mai bune lanternele la nivelul pleoapelor
cansinbantul şi alifia chinezească
nu vor fi niciodată la îndemână
pentru rănile uşoare
din loc în loc se vor zări brelocuri
agende în formă de portofel,
brichete, truse de unghii şi pixuri
jucărele care chiţăie ”I love you! I love you!”
cărţi de joc
vor mai fi minute apăsătoare (”I  love you! I love you!”)
şi-atunci mă voi uita pe cărările ninse
direct în pădurea unde nu mă voi pierde niciodată
voi săruta mai departe fotografii şi voi mângâia pixuri


3 comentarii:

  1. Buna fotografie!

    Un surdomut, care
    in ceea ce te priveste
    este si orbociung
    isi insira tentatiile
    pe drumul inutilitatii...
    aduse din China
    pentru drumurile noastre.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc pentru comentariu!
    Şi pentru interpretare :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu-mi multumi, mi-a placut! Si sa citesc poezia sa scriu comentariul!!
    :D

    RăspundețiȘtergere