Colecţionez

sticle de-o jumătate de litru

să le dau de pomană cu vin oamenilor

că le-am dat destul florilor

trandafirul japonez s-a şi ofilit

că i-am dat şi vodcă din greşeală

că nu te-am găsit ieri la fântâni

Bucureştiul rămâne pentru mine

o rană deschisă aici, la colţul căii Victoriei

când se intersectează cu bulevardul Dacia

cu mâinile scoase din buzunare ca să încălzească

zgibulite mâinile mele

aşa încât colecţionez

sticle de-o jumătate să le dau de pomană

împreună cu paduden, nospa, antinevralgic şi ortanol

că numai eu ştiu cât de strâns ne uneau

durerile de stomac şi de oase

greaţa şi lipsa de aer în piept

că numai oasele tale se topeau

pentru oasele mele

că numai lângă tine se poate muri

îţi spuneam

dar ce păcat că nu se poate trăi.