Primele poze sunt cu unchiul meu, Ionel, fratele mamei. El a fost pentru mine ceea ce se numeşte un model, încă de pe vremea când mă ajuta să-mi fac temele şi îmi spunea că orice linie trebuie să fie dreaptă. Astfel, de la 1 la 10 sunt imagini cu Ion Ioniţă (1940-1998), student la medicină la Timişoara. Până în clasa a VI-a am fost convinsă să urmez medicina, dar o experienţă "paranormală" m-a ajutat să renunţ la gândul ăsta mai mult indus. Oricum, eu nu aş fi putut să mă fotografiez cu un schelet-prieten sau să scormonesc cu penseta prin măruntaie şi să urmăresc la microscop bacterii prin haruspicii. Dar bravo celor care au rezistat la toate astea! Fpără ei, vieţile noastre ar fi mai scurte şi mai puţine la număr. Imaginea a 11-a este de la o nuntă, prin '72: unchiu' Ionel(nu ciocneşte pentru că e cu maşina sau studiază), tata (Vasile zis Valică), unchiu' Florică şi o altă rudă de la Bucureşti pe care nu mai ştiu cm o cheamă. Următoarele trei poze sunt cu Ion Ionitza, doctor la Viena: prin 84, relaxat; "Amintire de la promotion, festivitate ce are loc cu ocazia absolvirii facultăţii de medicină generală din Viena şi înmînarea diplomei de medic, iulie 1985" - notează grijulie tanti Simona pe spatele fotografiei; "restaurant Viena de ziua lui Ionel", notează în 1991 mama, care se află şi ea în poză, pe aceeaşi latură cu verişorii mei Marius şi Dragoş pe care nu i-am mai văzut din 1994 şi pe care nu ştiu dacă-i voi mai vedea pe-aici. Ultima fotografie este din 1981, cu domnul profesor de matematică şi diriginte Ion Ciolac (?-1999), de la care am înţeles pentru prima dată ce înseamnă filozofia şi religia matematicii.
.jpg)
.jpg)
Primele poze sunt cu unchiul meu, Ionel, fratele mamei. El a fost pentru mine ceea ce se numeşte un model, încă de pe vremea când mă ajuta să-mi fac temele şi îmi spunea că orice linie trebuie să fie dreaptă.
RăspundețiȘtergereAstfel, de la 1 la 10 sunt imagini cu Ion Ioniţă (1940-1998), student la medicină la Timişoara. Până în clasa a VI-a am fost convinsă să urmez medicina, dar o experienţă "paranormală" m-a ajutat să renunţ la gândul ăsta mai mult indus. Oricum, eu nu aş fi putut să mă fotografiez cu un schelet-prieten sau să scormonesc cu penseta prin măruntaie şi să urmăresc la microscop bacterii prin haruspicii. Dar bravo celor care au rezistat la toate astea! Fpără ei, vieţile noastre ar fi mai scurte şi mai puţine la număr.
Imaginea a 11-a este de la o nuntă, prin '72: unchiu' Ionel(nu ciocneşte pentru că e cu maşina sau studiază), tata (Vasile zis Valică), unchiu' Florică şi o altă rudă de la Bucureşti pe care nu mai ştiu cm o cheamă.
Următoarele trei poze sunt cu Ion Ionitza, doctor la Viena: prin 84, relaxat; "Amintire de la promotion, festivitate ce are loc cu ocazia absolvirii facultăţii de medicină generală din Viena şi înmînarea diplomei de medic, iulie 1985" - notează grijulie tanti Simona pe spatele fotografiei; "restaurant Viena de ziua lui Ionel", notează în 1991 mama, care se află şi ea în poză, pe aceeaşi latură cu verişorii mei Marius şi Dragoş pe care nu i-am mai văzut din 1994 şi pe care nu ştiu dacă-i voi mai vedea pe-aici.
Ultima fotografie este din 1981, cu domnul profesor de matematică şi diriginte Ion Ciolac (?-1999), de la care am înţeles pentru prima dată ce înseamnă filozofia şi religia matematicii.